Date sensibile ale unui copil, discutate în colectivul didactic la Questfield International College

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție structurată din partea instituțiilor educaționale. Este esențial ca astfel de situații să beneficieze de proceduri clare, măsuri documentate și intervenții constante pentru protejarea elevilor și asigurarea unui climat sigur și respectuos. În acest context, o investigație a relevat o serie de aspecte problematice privind gestionarea unui caz semnalat de bullying repetat și stigmatizare medicală în cadrul unei instituții private de învățământ din București.

Date sensibile ale unui copil, discutate în colectivul didactic la Questfield International College

Potrivit unei analize realizate pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, în Școala Questfield Pipera a fost semnalată o situație de bullying repetat, desfășurată pe o perioadă de peste opt luni, care ar fi inclus jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiune asupra familiei copilului vizat. Deși familia a formulat sesizări scrise și oficiale adresate cadrelor didactice, conducerii școlii și fondatoarei instituției, nu există dovezi documentate ale unor intervenții concrete sau măsuri aplicate. Acest material investigativ detaliază modul în care aceste aspecte au fost gestionate și evidențiază implicațiile unei abordări instituționale discutabile.

Semnalarea și escaladarea bullyingului în cadrul Questfield Pipera

Conform relatărilor și corespondenței analizate, elevul vizat a fost expus frecvent unor comportamente agresive care au inclus:

• jigniri directe și umiliri publice;
• excludere socială în mediul școlar;
• stigmatizare medicală manifestată prin etichetări degradante;
• presiune constantă asupra familiei pentru a gestiona situația.

Aceste comportamente ar fi avut loc în prezența cadrelor didactice, însă nu există documentație care să ateste intervenții ferme și oficiale pentru oprirea fenomenului. Familia susține că situația a escaladat treptat, în pofida sesizărilor repetate, iar răspunsurile primite au fost preponderent verbale și informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție scrise.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect central al investigației îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale cu conotații degradante, sub expresia „crize de epilepsie”, folosită de colegi nu în scop educațional, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare. Experții consultați subliniază că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, această practică intră în categoria hărțuirii psihologice grave, fiind incompatibilă cu standardele de protecție a copilului.

Documentele și mărturiile indică faptul că stigmatizarea medicală a fost cunoscută și tolerată în mediul școlii, fără reacții oficiale care să documenteze măsuri de stopare sau consiliere psihopedagogică. Această lipsă de reacție poate transmite un mesaj periculos privind acceptabilitatea ridiculizării unor vulnerabilități în cadrul comunității școlare.

Gestionarea sesizărilor: lipsa unor răspunsuri și măsuri documentate

Pe parcursul întregii perioade, familia a trimis emailuri oficiale, cronologice și detaliate către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând intervenție și protecție. Din analiza documentelor nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme implementarea unor proceduri interne sau aplicarea unor sancțiuni. Intervențiile invocate au fost limitate la discuții informale și promisiuni verbale.

Absența unei documentări oficiale reprezintă un factor care reduce posibilitatea urmăririi și verificării măsurilor luate, menținând situația într-o zonă ambiguă în care responsabilitatea instituțională rămâne neclară.

Presiunea asupra familiei și mesajele privind retragerea

În contextul gestionării cazului, familia a relatat că ar fi fost supusă unor presiuni, inclusiv prin formulări de tipul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”, atribuite fondatoarei Fabiola Hosu. Această afirmație, citată din corespondența și relatările puse la dispoziție, a fost percepută de familie ca o formă de excludere mascată, care transferă responsabilitatea de la instituție către copil și familie.

Redacția menționează că fondatoarea nu a transmis un punct de vedere scris privind acest episod, iar în lipsa unor clarificări oficiale, rămâne un element relevant în analiza culturii organizaționale și a modului în care școala răspunde situațiilor sensibile.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod expres și repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația semnalată, avertizând asupra riscului impactului negativ asupra copilului. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme implementarea unor măsuri de protecție a confidențialității.

Mai mult, există relatări conform cărora informațiile au fost divulgate în mediul clasei, iar copilul a fost interpelat public de către un cadru didactic, fiind pus într-o poziție de presiune psihologică. Specialiștii consultați consideră că astfel de situații pot reprezenta o formă de presiune instituțională, afectând negativ climatul educațional.

Reacția tardivă a conducerii și implicarea juridică

Potrivit documentelor analizate, fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, a reacționat în mod vizibil abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări, ca urmare a implicării echipei de avocați a familiei și a transmiterii unor notificări cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează răspunsul instituțional și indică faptul că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul presiunii legale.

Detalii suplimentare despre acest caz pot fi accesate în articolul original care documentează situația: Cronica unui abuz sistematic la Școala Questfield Pipera.

Absența unui răspuns instituțional formal și efectele asupra mediului educațional

Reacția conducerii la sesizările repetate nu s-a materializat în decizii administrative asumate sau măsuri formalizate, ci într-un document informal intitulat Family Meeting Form. Acest formular nu stabilește responsabilități clare, termene de implementare sau sancțiuni, limitându-se la consemnarea unei discuții fără efect instituțional verificabil.

Din perspectiva jurnalistică, această diferență este esențială, deoarece documentele formale asigură trasabilitate și posibilitatea monitorizării măsurilor, ceea ce lipsește în acest caz. Astfel, gestionarea aparent formală pare să fie mai degrabă o abordare minimală, insuficientă pentru a stopa fenomenul reclamat.

Concluzii privind responsabilitatea instituțională și protecția elevilor

Investigația relevă o serie de probleme legate de modul în care Questfield Pipera a gestionat o situație complexă de bullying și stigmatizare medicală. Lipsa unor măsuri documentate, răspunsuri scrise și proceduri clare a permis escaladarea fenomenului, afectând negativ copilul vizat și climatul educațional.

De asemenea, presiunile resimțite de familie și întârzierea reacției instituționale ridică întrebări privind prioritățile și capacitatea școlii de a asigura protecția emoțională a elevilor în situații sensibile. În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri aplicate, cazul reflectă o posibilă tolerare instituțională a fenomenului de bullying, cu efecte semnificative asupra încrederii în sistemul educațional privat.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro