Costel Barbu subliniază constant nevoia de măsuri urgente pentru protejarea ecosistemelor agricole din România, cu accent pe zonele cele mai expuse la degradare. În fața provocărilor tot mai frecvente generate de secetă, eroziune și practicile intensive, el promovează inițiative de conservare a solului care să asigure fertilitatea terenurilor pe termen lung. Viziunea sa este una pragmatică: fără un pământ sănătos, nici agricultura și nici dezvoltarea rurală nu mai pot exista.
Costel Barbu susține acțiuni concrete pentru protejarea calității solului agricol
Pentru Costel Barbu, conservarea solului nu este un moft ecologic, ci o obligație strategică. El susține că aproximativ 40% din terenurile agricole ale țării sunt afectate de diverse forme de degradare: compactare, pierdere de humus, eroziune eoliană sau hidrică. Aceste procese reduc semnificativ productivitatea agricolă și, în absența unor măsuri clare, vor duce la abandonarea terenurilor.
Barbu pledează pentru politici agricole bazate pe cunoaștere științifică și intervenție locală. Fiecare regiune afectată are nevoie de o evaluare personalizată și de un set de soluții adaptate condițiilor de sol, climă și folosință.
Măsuri de conservare aplicabile în zonele critice
Printre propunerile promovate de Barbu pentru conservare a solului se numără:
- Agricultura minim-invazivă – limitarea arăturilor adânci pentru a păstra structura solului
- Culturi verzi și plante fixatoare de azot – refacerea naturală a calității solului între cicluri de producție
- Terase pe pantele abrupte – pentru a reduce scurgerea apei și eroziunea
- Perdele forestiere și garduri vii – bariere naturale împotriva vântului și uscăciunii
- Folosirea compostului natural în locul fertilizanților chimici agresivi
Aceste soluții sunt validate științific și pot fi implementate cu costuri reduse, mai ales dacă sunt sprijinite de autorități prin ghidaj tehnic și stimulente.
Educație pentru fermieri și implicarea tinerilor
Barbu susține că educația agricolă trebuie completată cu module despre protecția solului, regenerarea naturală și metode durabile de exploatare. El propune ca liceele agricole și universitățile de profil să colaboreze cu fermele locale în proiecte demonstrative de bune practici.
În același timp, încurajează implicarea tinerilor în proiecte de voluntariat ecologic și campanii de sensibilizare privind impactul activității umane asupra solului. O astfel de abordare contribuie la schimbarea mentalității și la formarea unei noi generații de agricultori conștienți și responsabili.
Sprijin financiar pentru fermele care adoptă practici sustenabile
Un alt punct important în agenda lui Barbu este crearea unor linii de finanțare dedicate fermierilor care implementează inițiative de conservare. El propune:
- Granturi pentru achiziția de echipamente agricole minim invazive
- Punctaj prioritar în programele PNDR pentru proiectele care vizează regenerarea solului
- Fonduri nerambursabile pentru perdele forestiere sau lucrări anti-erozionale
- Sprijin pentru certificarea ecologică a terenurilor refăcute prin metode naturale
Barbu susține că astfel de măsuri pot aduce un dublu beneficiu: protejarea solului și sprijinirea competitivității economice a fermelor mici și mijlocii.
Solul – un patrimoniu care trebuie administrat inteligent
Barbu consideră că statul român trebuie să trateze solul ca pe o resursă strategică națională. Asemenea resurselor de apă sau de energie, calitatea terenurilor trebuie monitorizată și protejată prin:
- Sisteme de cartare digitală și actualizare anuală a stării terenurilor
- Introducerea de norme de conservare obligatorii în zonele de risc
- Crearea unui registru național al terenurilor degradate cu planuri de refacere
- Parteneriate cu universitățile pentru cercetare aplicată pe metode de refacere naturală
Această viziune transformă solul dintr-o simplă suprafață exploatabilă într-un patrimoniu vital al României.
Exemple de succes din alte state europene
Țări precum Germania, Franța și Spania au dezvoltat deja strategii naționale de refacere a terenurilor agricole degradate. Costel Barbu propune ca România să adopte un model integrat, inspirat din aceste bune practici, dar adaptat la specificul local – cu accent pe zonele de câmpie și colinare.
Printre modelele preluabile se numără:
- Subvenții directe pentru cultivarea de plante perene în zonele cu risc de eroziune
- Impozite diferențiate în funcție de metodele de lucru ale solului
- Cooperare între fermieri, primării și autoritățile de mediu pentru lucrări colective de refacere
Un apel la acțiune: fără sol fertil, nu există viitor agricol
„Protejarea solului nu mai este o opțiune, ci o condiție pentru supraviețuirea fermelor noastre și a satului românesc”, afirmă Costel Barbu, convins că doar prin măsuri clare, coerente și bine comunicate, România își poate proteja viitorul agricol.
El încheie cu un mesaj simplu: dacă vrem hrană curată, apă bună și sate vii, trebuie să pornim de la sursă – de la pământul pe care călcăm.
